- opalescénţã
- s. f., g.-d. art. opalescéntei; pl. opalescénte
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
opalescénţã
Look at other dictionaries:
opalescenţă — OPALESCÉNŢĂ, opalescenţe, s.f. Aspect lăptos prezentat, în urma fenomenului de refracţie a luminii, de unele medii cu particule fin dispersate sau bule de gaz microscopice şi care apare roşcat când este observat prin transparenţă şi albăstrui… … Dicționar Român
opalescent — OPALESCÉNT, Ă, opalescenţi, te, adj. Care prezintă fenomenul de opalescenţă; (rar) care răspândeşte o lumină slabă, difuză; opalin. – Din fr. opalescent. Trimis de oprocopiuc, 07.05.2004. Sursa: DEX 98 OPALESCÉNT adj. opalin. (Aspect opalescent … Dicționar Român
opaxită — OPAXÍTĂ, opaxite, s.f. Placă de sticlă opacă2 sau opalescentă de diferite culori, care serveşte la căptuşirea pereţilor, înlocuind faianţa. [var.: opaxít s.n.] – cf. o p a c2. Trimis de oprocopiuc, 07.05.2004. Sursa: DEX 98 OPAXÍT//Ă opaxităe f … Dicționar Român
opalescént — adj. m., pl. opalescénţi; f. sg. opalescéntã, pl. opalescénte … Romanian orthography
opal — OPÁL, opale, s.n. 1. Piatră semipreţioasă, cu luciu sticlos, incoloră sau variat colorată (verde, albastru, roşu, alb etc.), transparentă sau opalescentă. 2. Ţesătură de bumbac subţire şi străvezie, albă sau colorată în nuanţe deschise, din care… … Dicționar Român
